GRAFFITI, StreetArt, UrbanArt sau NEOMURALISM, indiferent de cum îi spunem sau de încadrările făcute de specialiști, de istoricii și teoreticienii artei sau de autorități, sunt forme artistice de exprimare vizuală, chiar o democratizare a artei prin coborarea ei de pe simezele galeriilor în stradă. Vrem nu vrem, GRAFFITI, Street Art și/sau NEOMURALISMUL fac parte din arta contemporană, iar despre artă trebuie, mai ales dacă nu suntem specialiști atestați, să ne exprimăm în spațial public, sau pe rețelele sociale cu mare atenție, fără a desconsidera lucrările sau autorii.
Atunci când ne exprim părerea despre o lucrare din domeniul artistic – indiferent că e vorba de GRAFFITI, Street Art și/sau NEOMURALISM, sculptură, pictură, artă în general, încercați să folosiți doar aceste trei registre: “Îmi place”, “Interesant”, sau “Nu-mi place” și chiar dacă o anumită lucrare nu ne încântă prea mult, trebuie să învățăm să apreciem măcar efortul creației. Singurul domeniu artistic unde eu personal îmi permit să fac mai multe considerații este fotografia, pentru că acolo, zic unii, mă mai pricep oleacă 🙂
Istoric
Graffiti este un termen care se referă la inscripții caligrafiate. Mai nou, prin generalizare, GRAFITTI înseamnă, pe lângă inscripții caligrafiate și imagini pictate sau gravate pe pereţi externi, trotuare, parapete, scări și uneori chiar și pe mijloacele de transport –trenuri, autobuze, metrou, etc.).
GRAFFITI ca limbaj de exprimare nu este o invenție modernă pentru că nu trebuie uitate inscripţiile sau desenele de pe monumentele antice, în general inscripţii sau desene, unele executate prin zgâriere, vopsite de cele mai multe ori în culoare roşie, care exprimau şi comunicau mesaje sociale şi politice, de cele mai multe ori protestatare.
De la GRAFFITI la Street Art și/sau NEOMURALISM
Începuturile moderne ale grafitti-ului se situează în perioada celui de-al doi-lea război mondial când a devent celebru un desen stilizat (o faţă cu ochi, nas și mâini, rezemat de un zid) și o inscripție atribuită soldaților americani < KILROY WAS HERE >. (Kilroy a fost aici). În perioada primului război mondial se pare că a existat o versiune anterioara a armatelor din Australia și Noua Zeelandă, scrisă cu creta pe vagoanele de tren < Foo was here>, dar nu este scopul acestui articol de a identifica “cine a fost primul aici” 🙂 .
Cam în perioada anilor 1973-1974 GRAFFITI începe sa fie utilizat ca metodă de exprimare și de generaţia muzicii rap din sudul cartierului Bronx din New York. Există o serie de cuvinte şi expresii argotice care descriu diferite stiluri şi aspecte legate de graffiti. Expresiile variază de la zonă la zonă, dar cei mai folosiţi termeni în limba engleză sunt: tag, throw-up sau bomb, piece, burner, bombing, slash, going over, buffing, toy, king.
Aceşti termeni sunt un limbaj specific al unor grupări existente, care au și nişte reguli specifice, nescrise, care sunt aplicate de grafferi în comunitățile lor cu scop de comunicare / identificare (“eu am făcut asta, dar știm doar noi”), în special atunci când folosesc diverse spații fără permisiunea proprietarilor.
În curtea Scolii Generale nr.7 din Reșița există un portret interesant în jurul căruia apar trei tag-uri, trei semnături – am identificat doar unul din autori și nu am aflat contribuția fiecăruia la realizarea acestui portret (pe cine reprezintă portretul și de ce a fost făcut e deja o altă poveste).
Mai tîrziu, pe lângă rapp-eri americani sau găștile de cartier care-și marcau teritoriu, la fenomenul GRAFFITI aderă și pictori, arhitecți sau altfel spus oameni talentați și pasionați de arta de orice fel. Pentru unii a fost o oportunitate de a realiza lucrări de dimensiuni mari, sau ocazia de a expune, de a se face cunoscuți (poate că neavând conexiunile necesare pentru a avea acces în galerii celebre de artă au apelat la aceste forme de exprimare artistică) și astfel se cam face trecerea de la Grafitti spre StreetArt, Arta Urbana sau NEOMURALISM.
Personal încerc “să despart apele” și să fac o mică diferențiere între GRAFFITI , STREET ART și NEOMURALISM pentru că, deși nu sunt specialist, văd NEOMURALISMUL ca pe o lucrare aprobată de proprietarul spațiului sau de autorități și plătită de cineva, o lucrare “aproape pe placul tuturor”, pe când la STREET ART / GRAFFITI aș încadra mai mult lucrările care prin mesajul lor pot deranja ordinea impusă de oficialități … dar asta este doar o părere personală strict subiectivă.
De la GRAFFITI la Street Art și/sau NEOMURALISM
Legalitatea lucrărilor de tip GRAFFITI (ridicate acum la nivel de street art sau neomuralism) este încă pusă la îndoială în multe țări din întreaga lume, fiind văzută uneori ca o formă de vandalism, pentru că e mult mai uşor să judeci și să condamni decât să încerci să înţelegi sau măcar să accepți arta în toate formele ei de manifestare.
Un exemplu din România anului 2015 este cel al artistului Obie Platon căruia în București, deși în posesia aprobărilor necesare, dar din cauza lipsei unei autorizații, care era doar întârziată și mai ales la presiunea unei anumite instituții, i-a fost ștearsă lucrarea “Sfântul Gheorghe şi Dragonul Jucăuş”.
Obie Platon, pe numele real, Ovidiu Mihai Platon – este un craiovean cu studii de arhitectură făcute la București și care împreună cu Irlo Doidoi şi Kero Zen, au format grupul NOM (Novus Ordo Muralis (Noua Ordine Murală). IRLO și KERO au lucrări în Reșița și poate că în viitor o să avem și lucrări realizate de Obie.
În România fenomenul graffiti, deși a apărut timid imediat după 1990, a început să se dezvolte și să facă trecerea spre StreetArt și NeoMuralism în 2003-2004, perioadă în care a fost încurajat de apariția unor concursuri dedicate artei urbane și ca o “coincidență” , sau NU 🙂 , tot atunci a apărut Legea nr. 554/2003 care sancționează contravențional desenarea pe spații care nu îți aparțin.
Dacă se reușeste colaborarea între autorități, instituții culturale, agenți economici și artiști putem beneficia de lucrări artistice cu un puternic discurs vizual de tip artă – oraș, artă – public, lucrări care vor colora pereții goi și cenușii din multe orașe.
De la GRAFFITI la Street Art și/sau NEOMURALISM
O să închei aceste scurte considerații despre GRAFFITI, STREET ART, URBAN ART SAU NEOMURALISM, cu doua citate dintr-un interviu dat de IRLO – artistul care a realizat una din primele lucrări de mari dimensiuni din Reșița “CUSTOM 2019” și care sună cam așa:
“Street-art e o formă de cetățenie activă. Și în cazul celor care colaborează cu autoritățile și fac astfel orașul mai frumos, dar și în cazul celor care își expun ideile sau ridică întrebări sociale și politice fără să ceară voie.”
“Arta stradală poate să ajute ca oricare altă artă pentru că scoate omul din hipnoza vieții de zi cu zi”
În cadrul multiplelor manifestări prilejuite de aniversarea a 250 de industrie la Reșița, Erwin Josef Țigla, președintele Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin, a organizat, începând cu luna mai a acestui an, câte o expoziție în curtea Bibliotecii Germane “Alexander Tietz” din Reșița. Data de 3 a fost aleasă pentru a omagia pornirea, în 1771, a primelor două furnale: Franziskus și Josephus, eveniment care marchează începuturile industriale ale orașului.
Vineri, în data de 3 septembrie, între orele 16:00 și 18:00, la Biblioteca Germană “Alexander Tietz” din Reșița. voi expune fotografii ale lucrărilor de GRAFFITI, Street Art și/sau NEOMURALISM existente în Reșița până în vara lui 2021 – din toamnă sperăm că vor mai apărea prin oraș câtiva “pereți colorați” cu prilejul Festivalului “Street Art 2021”, organizat la inițiativa domnului Dorinel Hotnogu (consilier cultural al Primarului).
Bineînțeles că la o expozitie foto este imposibil să se recreeze experiența străzii, chiar dacă o fotografie poate prezenta o lucrare atât în contextul ei stradal cât și unele detalii, poate mai greu vizibile unor ochi neavizați, vă recomand să mergeți la fața locului ca să vedeți lucrările de Graffiti, Street Art, NeoMuralism.
UPDATE cu imagini de la vernisajul expoziției “De la GRAFFITI la NEOMURALISM ”
[…] Petre Dalea explică tematica expoziției printr-un citat al artistului IRLO (cel care a realizat prima […]