Fotografia de peisaj social nu își propune sa reformeze viața ci să o cunoască. Ea se situează la granița dintre document și interpretare, având ca obiect spațiul, omul și relația dintre acestea. Astfel, fotografia de peisaj social își asumă o poziție clară, aceea de a fi un  martor onest. Tocmai această onestitate îi conferă valoare durabilă, transformând imaginea într-un document al vieții trăite, nu al vieții dorite.

Fotografia nu este un lucru unic, definit o dată pentru totdeauna, este emoție, document, experiment și / sau responsabilitate socială. Fotografia este, până la urmă, felul în care alegem să privim lumea și ce alegem să spunem despre ea.

În cadrul proiectului național „Mantrailing – Misiunea Prietenilor Canini”, un demers dedicat iubitorilor de câini și sport, Asociația “Drumeții Montane” a format șase echipe om-câine, cu scopul de a forma echipe de intervenție specializate în căutare și salvare. Echipele au participat în această perioadă la antrenamente practice în teren, atât în medii urbane, cât și […]