Fântâna cinetică din Reşiţa a aniversat 30 de ani de la inaugurare. A fost inaugurată cu prilejul “marii sărbători naţionale” de la 23 August 1984. Este opera sculptorului Constantin Lucaci, celebru în special pentru fântânile cinetice realizate în mai multe oraşe din România. Prima fântână cinetica a fost la Constanţa – 1971, urmată de cea de la Turnu Severin – 1979, Vaslui – 1981, Reşiţa – 1984, Brăila, cu trei fântâni realizate între anii 1988 – 1992, Giurgiu – 2000 şi Alba Iulia, în 2007.
Constantin Lucaci, îmblânzitorul inoxului sau părintele fântânilor cinetice, a decedat în vara acestui an (19 Iulie 2014) la vârsta de 91 de ani. Din anul 2012 la Bocşa, localitatea natală a sculptorului (situată în apropierea Reşiţei) a fost deschis “Muzeul Constantin Lucaci”, muzeu care cuprinde 17 lucrări din oţel inoxidabil grupate sub titlul “Spaţiu şi Lumină”. O sculptură a sa, “Dialogul undelor” (lucrare de aproape 12 metri înălţine), este din 1972 emblema Televiziunii Române. De fapt, în curtea TVR-ului se găsesc în total 7 sculpturi ale maestrului Constantin Lucaci. Din 2008 Constantin Lucaci a fost Cetăţean de Onoare al judeţului Caraş-Severin.
Fântâna cinetică din Reşiţa este realizată din otel inoxidabil la UCMR (Uzina de Construcţii de Maşini Reşiţa) şi bineînţeles că, mai mult sau mai puţin din mândrie locală, toţi reşiţenii o consideră cea mai frumoasă fântână cinetică realizată de maestrul Constantin Lucaci. Pe lângă fântâna cinetică din Reşiţa, Constantin Lucaci a realizat aici şi Monumentul Eroilor din Parcul Tricolorului.
Fântâna cinetică din Reşiţa – descriere
Piesele de la Fântâna cinetică din Reşiţa sunt aşezate pe două talere colectoare de apă din beton armat şi placate cu plăci ceramice, de diametre şi înălţimi diferite, dispuse în două planuri la nivele diferite unul faţă de celălalt. Fiecare piesă din oţel inoxidabil, de pe fiecare taler în parte, are o anumită simbolistică. Pe talerul mare inferior este piesa centrală care, prin forma sa, reprezintă în acelaşi timp un furnal, dar şi un butuc de turbină Kaplan, turbinele fiind unul din produsele de referinţă (alături de locomotivele cu abur) realizate la UCM Reşiţa. Piesa centrală de 7 m asigură un impresionant joc al apei pe verticală, pe o înălţime care poate atinge 15 m. Tot pe talerul inferior, la baza corpului central, sunt situate alte două piese laterale de Φ 5 m, care simbolizează două rotoare de turbină Francis. Prin rotirea lor, jocul de apă devine unul care îl îndeamnă pe privitor la imaginaţie, visare, muzică şi lumină.
Pe talerul mic superior sunt dispuse două grupuri de patru piese în mişcare care execută, fiecare, câte o rotaţie de 120 de grade, în jurul unor axe centrale goale prin interior. Apa circulă sub presiune prin cele două axe şi iese prin cele patru piese formând un evantai de apă, aruncat în direcţii opuse. Piesele simbolizează de fapt nişte batardouri utilizate în construcţia centralelor hidroelectrice.
Fântâna cinetică din Reşiţa a avut parte, de-a lungul timpului, de mai multe lucrări de întreţinere care au vizat lustruirea oţelului inoxidabil, repararea pieselor mecanice şi a motoarelor electrice care asigură mişcările ansamblurilor precum şi întreţinerea pompelor care trimit apa la înălţine. De mai puţină atenţie s-au bucurat cele două talere colectoare de apă la care se pot vedea plăci ceramice desprinse sau crăpate.
Fântâna cinetică din Reşiţa este cel mai fotografiat obiectiv din municipiu, mai fotografiat chiar şi decât prima locomotivă construită la uzinele din Reşiţa şi amplasată în Muzeul Locomotivelor cu Abur. Avantajul fântânii cinetice este amplasarea chiar în centrul oraşului, în apropierea primăriei şi a Casei Casătoriilor aşa că din 1984 şi până acum nu prea există cupluri căsătorite aici care să nu aibă şi o fotografie făcută la fântâna cinetică din Reşiţa.
Fântâna cinetică din Reşiţa a aniversat 30 de ani de la inaugurare mai mult singură … dacă era an cu alegeri locale precis ar fi avut parte chiar de un tort aniversar 🙂 şi de un sobor de preoţi.
