“Reșița 150/100/50”

“Reșița 150/100/50” este o triplă aniversare care are loc în 2022. Dacă anul trecut, în 2021, am aniversat la Reșița 250 de ani de traditie industriala, de “Foc Nestins”, iată că în acest an tripla aniversare are legătură cu locomotivele cu abur.

“Reșița 150/100/50”

“Reșița 150” reprezintă cei 150 de ani care s-au scurs de la fabricarea primei locomotive cu abur în uzinele din Reșița, în anul 1872.  Cu un an înainte, în 1871, a fost finalizată linia ce lega uzinele reșițene de mina de cărbune de la Secul și a fost pusă în circulație, pe acea linie, locomotiva SZEKUL. Această locomotivă cu abur a primit numărul de circulație 1 (a fost retrasa din circulație în anul 1936).

Locomotiva SZEKUL a fost fabricată la Viena după un proiect al lui John Haswell, directorul Fabricii de locomotive a St.E.G ((acronim pentru Staats Eisenbahn Gesellschaft, complet Kaiserliche und königliche privilegierte österreichische Staats Eisenbahn Gesellschaft, în traducere „Societatea privilegiată cezaro-crăiască austriacă de căi ferate de stat”).

Locomotiva a fost adusă pe Dunăre, de la Viena la Baziaș, de unde a fost transportată pe calea ferată până la Oravița iar de aici, cu o platformă trasă de boi, până la Reșița. Dupa acest model, în uzinele din Reșița au fost fabricate  alte trei locomotive – RESICZA care a primit numarul de circulație 2, BOGSAN nr.3 și HUNGARIA nr. 4.

Locomotiva HUNGARIA a fost prezentată în 1873 în cadrul Expoziției Universale de la Viena, ea parcurgând drumul în condiții similare celor în care a fost adusă locomotiva SZEKUL, dar în sens invers: pe apă, pe calea ferată şi pe o platformă trasă de boi. În fotografiile de epocă există o imagine cu o locomotivă cu abur transportată pe o platformă trasă de boi și se pare că este vorba de plecarea locomotivei HUNGARIA spre Expoziția Universală de la Viena.

RESICZA 1 sau RESICZA 2

Pentru că în 1948 la “prețioasele indicații” ale noilor stăpâni comuniști, plăcutele originale ale locomotivei RESICZA au fost demontate și făcute pierdute, aceasta a primit o placă cu nr.1, cu toate că era scoasă din circulație încă din 1937, iar  de aici s-au nascut tot felul de neclarități privind adevărata identitate a locomotivei expuse acum în Muzeul de la Reșița.  Se pare că în grandomania lor activiștii de partid nu au putut concepe ca prima locomotivă “fabricată în România” 🙂 (atunci când a fost fabricată Reșița era încă parte a imperiului Autro-Ungar) să poarte numarul 2. Bine că măcar după reinaugurarea “Muzeului de Locomotive cu Abur” s-a reparat aceasta aiureală și acum pe locomotiva RESICZA este montata o placă similară cu originalul, cu numărul de înmatriculare în circulație 2.

“Reșița 150/100/50”

“Reșița 100” reprezintă cei 100 de ani care au trecut de la construirea halelor Fabricii de Locomotive cu Abur, de către UDR (Uzinele de Fier și Domeniile Reșița), în anul 1922. Fabrica de Locomotive cuprindea un Atelier de Cazangerie format din trei hale și Atelierul de Montaj compus din alte patru hale, toate amplasate pe malul stâng al râului Bârzava. Pe lângă aceste hale a mai fost construită o magazie cu două etaje, o clădire cu etaj pentru birourile tehnice și administrative și un depou de locomotive. Fabrica de Locomotive a funcționat până în anul 1964 și a produs 1452 de locomotive cu abur.  

“Reșița 150/100/50”

“Reșița 50” reprezintă cei 50 de ani care s-au scurs de la inaugurarea, în aer liber, a “Muzeul de Locomotive cu abur” din zona Triaj din Resita, în anul 1972. De fapt in 29 aprilei 1972, la inițiativa unui colectiv condus de tovarășul ing. Mircea Ioan Popa a fost inaugurată o expoziție în aer liber de locomotive cu abur pentru a marca astfel cei 100 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur la Reșița, în 1872. (din păcate atunci, în 1972, tovarășul ing. Mircea Ioan Popa a ignorat realitatea și a ales să expună locomotiva RESICZA cu numărul 1). 

În anul 2012 “Fundația UDR” (continuatoarea “Asociației UDR”) a recondiționat (a curățat și revopsit) cele 16 locomotive cu abur expuse la Reșița, a reamenajat parcul din zona Triaj, a reasfaltat aleile și a modernizat sistemul de iluminare al exponatelor.

Fundaţia Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa a iniţiat demersurile necesare clasării individuale a locomotivelor. Astfel, prin Ordinul Ministrului Culturii Nr. 2218 din 04.04.2014, au fost clasate în patrimoniul cultural naţional mobil, în categoria juridică „Tezaur“, cele 16 bunuri culturale mobile de importanţă tehnică, aflate în patrimoniul Fundaţiei U.D.R.

Reinaugurarea “Muzeului de Locomotive cu Abur Reșița”

În 16 septembrie, 2012, la ora 16:00, în prezenta unui numeros public (peste 3000 de persoane), “Fundația UDR” a organizat reinaugurarea “Muzeului de Locomotive”, prilej cu care a fost adus la Reșița și Trenul Regal. (am scris în 2012 despre acest eveniment)

Locomotiva 230.516, fabricată la Reșița în 1936, clasată în Tezaurul Patrimoniului Național Cultural, a oprit în spatele Muzeului de Locomotive cu Abur Reșița, tractând două vagoane din cele cinci ale unei garnituri nu mai puțin valoroasă din punct de vedere istoric – Trenul Regal. Atât vagoanele Trenului Regal, cât şi locomotiva cu abur 230.516 se află într-o excelentă stare de conservare şi de funcţionare iar pentru manevrele din gara Reşiţa Nord şi zona Triaj (locul unde este amplasat parcul de locomotive) batrâna locomotivă cu aburi a fost ajutată de o altă locomotivă istorică: 060-DA-001, echipată cu primul motor Diesel construit la Reșița, în 1960, după licență Sulzer, destinat locomotivelor de 1200 CP. 

Prezent la eveniment a fost şi Steven  Auschnit, fiul industriaşului Max Auschnit, cel care a fost acţionar şi administrator delegat al UDR, în perioada interbelică,  precum şi tov. ing. Mircea Ioan Popa, fost vicepreşedinte al consiliului municipal Reşiţa al Partidului Comunist Roman înainte de 1989, cel care a inaugurat Expoziția de locomotive în anul 1972.

“Muzeul de Locomotive cu Abur” în anul “Reșița 150/100/50”

Ne place sau nu ne place, dar tot “Fundația UDR” a fost cea care a început demersurile pentru transformarea Expoziției în Aer Liber de la Triaj într-un Muzeu de Locomotive cu Abur, demersuri care se pare că nici acum nu sunt finalizate pentru că transformarea unei simple expoziții în aer liber în Muzeu presupune niște costuri la care momentan nu prea vrea (sau nu prea poate) să contribuie nimeni, nici Primăria Reșița și nici cele doua foste mari uzine reșițene – Combinatul Siderurgic (actual TMK) și Uzina Constructoare de Masini Reșița – cele doua entități în care a fost divizată industria reșițeana de către “gloriosul partid comunist”.

Din păcate transformarea în Muzeu mai are mult de așteptat pentru că se pare că încă nu e prea clar juridic cum a ajuns Expoziția de Locomotive cu Abur în patrimoniul “Fundației UDR” și nci proprietatea asupra terenului pe care se afla aceste locomotive nu este pe deplin lămurită. Fostul primar, tov. ing. Mircea Ioan Popa (fost vicepreşedinte al consiliului municipal Reşiţa al Partidului Comunist Român înainte de 1989) a fost prea ocupat în cele trei mandate postrevoluționare de primar pentru a mai avea timp să lămurească problemele juridice asupra terenului sau să facă demersuri pentru a trece legal aceasta Expoziție în aer liber de locomotive cu abur  în patrimoniul Primăriei și al Consiliului Local Reșița.

Pentru documentarea acestui articol, “Reșița 150/100/50”, am folosit și informații de pe site-ul Muzeului de Locomotive cu Abur Reșița.