Viena sau la pas “prin capitala imperiului”

Viena sau la pas “prin capitala imperiului” este relatarea unei scurte deplasări în Austria. Nu, nu a fost un city break de week-end, a fost un fel de “vizită de lucru” în timpul săptămânii. Am plecat spre Viena Joi dimineaţa, împreună cu doi amici şi pentru că am fost puţin curioşi am ales o rută mai nouă care includea deplasarea pe autostradă până la ieşirea din ţară şi tot autostradă până la Viena.

Pentru că autostrada nu trece chiar pe lângă Reşiţa am mers la Lugoj şi la câţiva kilometri de Lugoj am “urcat” pe autostrada care ne legă de Europa. Bucata românească de autostradă nu diferă prea mult de autostrada care traversează Ungaria … poate doar prin faptul că nu sunt gata toate grupurile sanitare din parcări şi poate prin faptul că în apropiere de graniţă nu am găsit nicio staţie de alimentare cu carburanţi.

E frumos pe autostradă, dar frumuseţea călătoriei e mult diminuată pentru că de pe autostradă nu prea vezi nimic din locurile prin care treci. Avantajul e că se circulă mai în siguranţă decât pe un drum european / naţional şi bineînţeles mult mai rapid, iar dezavantajul e ca nu prea vezi nimic în afara de asfaltul şoselei şi eventual câteva parcări.

Viena la pas

Viena ne-a întâmpinat cu o vreme primăvăratică, destul de schimbătoare pentru că în cele două zile cât am stat pe acolo am avut şi soare, şi nori, şi un pic de ploaie, dar asta nu ne-a împiedicat să ne plimbăm şi să admirăm câteva locuri încărcate de istorie.

Nu am avut timp liber chiar atât cât ne-am fi dorit dar chiar şi aşa am “bătut” Viena la pas suficient ca să “bifăm” câteva obiective turistice “obligatorii” cum ar fi: Primăria, Parlamentul, Teatrul de Stat, Domul Sf. Ştefan, Opera, Michaelerplatz şi Palatul Hofburg, ba chiar am nimerit din întâmplare şi la târgul de oua pictate din Piaţa Freyung.

Viena e interesantă, merită vizitată cu un plan bine pus la punct pentru că altfel rişti să alergi mult şi să vezi puţin. În acestă scurtă vizită la Viena am fost oarecum deranjat de lipsa vegetaţiei din unele zone. Obişnuit cu micul meu oraş de provincie, înconjurat de dealuri şi verdeaţă, am trăit un sentiment de anxietate plimbându-mă pe straduţe pietruite sau asfaltate, cu clădiri înalte de piatră sau beton şi fără niciun fel de verdeaţă … nu tu un gard viu, nu tu un arbust ornamental, nu tu o bucăţică de iarbă … doar clădiri, piatră, betoane şi istorie.

La final o galerie cu câteva imagini din capitala imperiului, iar despre motivele deplasării la Viena într-un alt articol …