Ce legatura este intre videochat si unul dintre parcurile mari si frumoase ale orasului? Despre videochat poti vorbi la fel de frumos ca despre un parc frumos. In amandoua s-a investit multa munca si acopera nevoia omului de fumusete, de sanatate si de divertisment.

Daca locuiesti intr-un bloc vechi, cenusiu si trist si vezi in fata ta alte blocuri cenusii, fara perspectiva, poti ajunge depresiv, daca nu iti gasesti un loc in care sa evadezi. Sticla, betoanele, cenusiul iti intoxica bacovian existenta in timp ce un parc frumos iti umple sufletul de bucurie.
Inca de la intrarea in parc, griul se schimba placut cu tonuri de verde si de albastru. Iarba, copacii, lacul sunt feerice si aduc vindecare si in cel mai istovit suflet.
Stropii de racoare din jur, lumea care alearga, face sport iti schimba perspectiva asupra peisajului citadin. In parc lumea este vesela si rar vezi un copil plangand din urmatoarele motive: il obliga parintii sa se intoarca acasa si sa lase locurile de joaca si lumea fascinanta din jur sau nu i-au cumparat ce si-a dorit si nu l-au dat in masinutele agreate de el.
Am auzit copii povestind in parc carti citite, cantand si spunand poezii, dar mai ales jucandu-se. Parcul este plin de viata. Cel putin in zonele terenurilor de joaca, oamenii scot zgomote care le tradeaza entuziasmul.
In parc este frumos oricand, atata timp cat bancile sunt uscate si nu este noroi pe alei. Chiar si iarna imaginile sunt de vis, fiindca pe banci se astern paturi pufoase de omat alb, parintii isi trag copiii cu saniutele pe alei, pomii sunt impodobiti cu luminite multicolore.
Argintiul ghetii este nuantat: roscat, albastrui, mov, roz, iar copiii arata cu degetelele lor din vata de zahar luminile colorate si sunt fericiti ca pot admira dansul fulgilor de nea.
De la chioscurile cu ceai cald, cu vin fiert si cozonac se aud colinde. Picura placut in auz si parca mersul oamenilor acestora frumosi la suflet este un colind. Sa aduci un copil in parc, un batran, animalul de companie este cea mai dulce dovada de iubire.
In parc poti observa natura pe indelete si ai pentru prima oara timp sa vezi cum se scurg secundele din clepsidra.
Stiu oameni care au un munte de probleme cu care vin aici, in parc si la iesire pleaca usurati, fiindca au stat pe o banca si si-au golit mintile de ganduri negre si pleaca linistiti catre casa.
Parcurile sunt miracole gandite sa reprezinte alternativa vie, vegetala la lumea din beton si din plastic care ne inconjoara. Pe benzile de atletism poti alerga in voie, in timp ce pe langa raul artificial te racoresti si stropii puri de apa te ajuta sa invingi canicula de afara.
Statuete imbratisate, un el si o ea stand sub aceeasi umbrela sa fie feriti de ploaia artificiala sunt povesti pe care parcul le spune celor care doresc sa asculte si au ochi sa vada.
Ratustele salbatice ies si ele mandre cu bobocii lor sa le arate copiilor, in timp ce gaitele obraznice cersesc mancare.
Stau si privesc acest colt de Rai, creat de mana omeneasca si nu pot sa nu remarc cat efort s-a depus pentru acesta oaza de bucurie!
Oare unde s-ar duce oamenii care nu pot iesi din oras niciodata din cauza lipsei banilor, daca nu ar fi parcurile. Accesul in aceasta doza de frumusete este absolut gratuit si numai doza de rasfat costa.
Este adevarat ca nu te poti duce cu un copil pe care sa il condamni la refuzuri repetate. Cei mici poftesc si nu-mi place sa ii vad plangand, cand isi doresc sa muste pofticios dintr-o vata de zahar, un porumb fiert sau sa manace inghetata.
Cei lipsiti financiar se pot duce in parc cu sticla cu apa de acasa, cu o gustare la pachet si se intorc mult imbogatiti spiritual, fiindca vezi atata bucurie in acest loc, incat te molipsesti. Bucurestenii sunt fericiti sa aiba atat de multe parcuri la dispozitie, unele demne de resedinte regale, altele mici si cochete, toate incarcandu-i energetic pozitiv.
Trec pe aleile parcului, ma infasor in ramurile verzi si catifelate ale salciei pletoase si simt nevoia sa imi fac o fotografie.
Efectul este fascinant! Simt cum pomul ma ia in brate cu toata iubirea lui.



Da-ti cu parerea