Prima zi de şcoală - amintiri din o mie nouă sute toamna

Prima zi de şcoală a venit în acest an cu câteva zile mai devreme pentru ca şcolarii să nu înceapă noul an de învăţământ de la mijlocul săptămânii. După muuulţi, muuulţi ani am participat la “festivităţile” de început de an şcolar şi întâmplarea a făcut să mă nimeresc chiar la şcoala unde am făcut primele opt clase aşa că m-au cam năpădit amintirile …

Din prima zi de şcoală îmi amintesc foarte bine mirosul de rumeguş amestecat cu motorină pentru că holurile de la “şcoala veche” erau pavate cu mozaic şi “pe vremea mea” cu rumeguş umezit cu petrol sau motorina se mătura pentru a se curăţa acel mozaic deoarece “Meister Proper” încă nu răspundea la fluierături 🙂 .

Şcoala veche nu era chiar aşa veche dar mai exista un corp de clădire mult mai nou în care învăţau cei mari, adică clasele cinci – opt şi liceenii. Noi cei din clasele unu – patru eram repartizaţi în “şcoala veche”, o clădire cu un singur etaj şi căreia, în timp, i-a mai fost adăugat unul.

Nu-mi amintesc să fi avut emoţii prea mari în prima zi de şcoală. Sentimentul dominant era curiozitatea, curiozitatea de a vedea şcoala, de a vedea cu cine am picat în clasă şi mai ales curiozitatea de a vedea învăţătoarea şi abecedarul care ştiam că mă aşteptă cuminte pe băncă.

Din păcate pentru clasa noastră nici măcar n-am terminat acel prim an şcolar cu “tovarăşa” noastră pentru că s-a îmbolnăvit şi s-a pensionat prin trimestrul al doi-lea aşa că până am terminat clasa a patra am tot schimbat învăţători şi învăţătoare.

Nici clasele cinci – opt nu au fost mult mai liniştite pentru că din cele patru clase paralele care am început, am terminat doar trei pentru că clasa mea a fost desfinţată atunci când am început ultimul an de gimnaziu şi noi am fost împărţiţi în celelalte trei clase … şi uite aşa am doar amintiri, unele plăcute, altele mai puţin plăcute şi deloc nostalgii 🙂

Am revăzut curtea şcolii, terenul de sport şi tribuna (acum total neîngrijită), am revăzut vestiarele la care chiar am lucrat (da, în loc de ore de sport din când în când eram puşi să cărăm cărămizi), vestiare care acum, cel puţin pe exterior arată destul de rău. Până şi zugrăveala exterioară a şcolii parcă e la fel, aceeaşi culoare ternă, dar mult mai neingrijită, cu toate că acum “şcoala mea” e Colegiu Naţional şi e cel mai de fiţe liceu din oraş.