Maidanezul campion sau peste 20 de ani doar pe străzi

Faceţi cunoştinţă cu Ursu, maidanezul campion. Nu, nu este campion la muşcături ci este unul din câinii care au trăit mult doar pe stradă, chiar enorm de mult pentru un câine de talie mare şi de aceea l-am numit maidanezul campion. Îl ştiu pe Ursu de mult timp, dar m-am împrietenit cu maidanezul campion abia de 6 – 7 ani, de când îmi plimb câinii prin zona lui.

Ursu, maidanezul campion e un câine de talie mare, blănos şi cu un aspect destul de impunător. De când îl ştiu a preferat să doarmă direct pe pământ sau beton cu toate că cei din blocul pe lângă care şi-a făcut obiceiul să stea, i-au mai pus cartoane sau pături vechi, ba chiar mai în tinereţea lui a avut şi o cuşcă pe care a refuzat să o folosescă. De aprox. 2-3 ani a început să se deplaseze mai greu aşa că iarna este adăpostit peste noapte într-o incintă închisă şi încălzită.

Ursu, maidanezul campion a avut noroc pentru că o doamnă l-a îngrijit şi l-a hrănit vreme de 18 ani,  încă de pe vremea când era un căţelandru mai mic de un an. În fiecare an primeşte vaccinuri, vitamine şi medicamente, ba chiar a mai fost dus şi la un cabinet/salon pentru căte o baie. Ursu e un câine blând şi prietenos cu oamenii, dar dacă nu-l cunoşti sau nu eşti îndrăgostit de câini, nu-ţi prea vine să treci pe lângă el pentru că e un câine mare şi poate părea fioros.

După câte am aflat, Ursu, maidanezul campion, a fost implicat doar în mici altercaţii cu alţi câini şi asta doar atunci când prin zonă mai era câte o femelă în călduri. Acum doar mai mârâie la câte unul care-i încalcă teritoriul pentru că nu prea mai are putere să se impună în faţa maidanezilor mai tineri aşa că evită confruntările.

În ultimii ani am văzut că are o misiune pe care şi-o îndeplineşte cu conştinciozitate cu toate că uneori se deplasează destul de greu. În fiecare dimineaţă, în afara vacanţelor, însoţeşte, pe post de bodyguard, o fetiţă care se deplasează spre şcoală împreună cu mama ei.

Acum nu prea mai vede chiar bine, se pare că nici cu auzul nu stă prea grozav, merge mai greu, dar încă destul de bine pentru cei 20 de ani pe care i-a petrecut pe străzi. Prin aceasta povestioară nu fac apologia câinilor liberi pe străzi, Ursu, maidanezul campion este doar o excepţie fericită. (imaginile cu maidanezul campion sînt mai vechi, făcute cu telefonul  … dacă o să găsesc şi filmuleţele cu Ursu o să fac un update)

 UPDATE –  Din păcate in februarie 2017 Ursu, maidanezul campion, a murit.  

LOCUL CÂINILOR FĂRĂ STĂPÂN NU ESTE PE STRADĂ iar capturarea sterilizare şi returnarea în teritoriu nu reprezintă o rezolvare decentă a problemei câinilor fără stăpân pentru că şi fără “00” aceştia pot muşca şi pot produce tragedii.