Ieri la Reşiţa au fost dinamitate trei turnuri (mulţi le spun simboluri ale industriei reşiţene, titulatură cu care nu rezonez deloc) – un turn mai micuţ şi două înalte de 90 de metri. Pe cele doua mai înalte le mai puteţi vedea în filmul “Transylvania Dragon” pentru că “Balaurul” Flaviu Cernescu (prezent şi el la demolare) a stabilit un fel de record de înălţime în slackline atunci când a făcut o traversare pe o linie întinsă între ele … dar nu despre acea traversare e vorba’n propoziţie acum.
Turnurile au fost dinamitate toate trei în intervalul unei secunde. Explozibilul a fost amplasat la baza turnurilor iar direcţia de cădere a fost obţinută prin tăierea parţială a armăturii metalice din fier beton. După declanşarea exploziei în câteva secunde toate trei turnurile au fost puse la pământ exact pe direcţia prevăzută în proiectul de demolare. Felicitări firmei care a pregătit şi executat demolarea.
Simboluri sau doar simple construcţii industriale
Majoritatea presei locale a dat titluri de genul “şoc şi groază” iar pe reţelele de socializare, FB şi G+, am văzut o mulţime de lamentări lacrimogene pentru cele două turnuri care nu mai foloseau de mult la nimic. Am văzut tot felul de propuneri, tardive de acum, despre valorificarea lor turistică. Propuneri făcute doar aşa ca să ne aflăm în treabă şi fără să ne intereseze statutul juridic al acelor turnuri sau costurile pe care le-ar fi implicat introducerea lor într-un circuit turistic.
Întreb şi eu acum, mai mult retoric, cine şi cât ar fi fost dispus să plătească ca să viziteze acele turnuri, acele aşa zise simboluri ? Mai ales că o vizită ar fi însemnat doar privirea lor de la bază pentru că nu erau construite pentru a putea fi vizitate şi de amenajarea unor lifturi sau de consolidarea scării nu prea putea fi vorba. Dar se pare că “dă bine” să ne lamentăm în cor şi să plângem de mila unor “simboluri” care de fapt nu prea au fost simboluri pentru că nu orice construcţie industrială poate fi considerată un simbol.
Prin vara lui 2008 a fost demolat, tot prin dinamitare, un alt turn aflat în incinta Combinatului Siderurgic Reşiţa, înalt de 100 de metri şi atunci nu s-a mai făcut atâta vâlvă şi n-au fost atâtea lamentări … poate şi pentru că în 2008 nu erau atâţi români prezenţi pe reţelele de socializare şi nici presa nu era aşa de “otevizată”. Atunci în publicaţii s-a scris cât trotil a fost folosit, cum a fost amplasat etc. pe când acum doar despre “simboluri” puse la pământ se vorbeşte.
Dacă, după curăţarea terenului, pe locul acelor ” simboluri ” se va face ceva care să însemne măcar câteva locuri de munca pentru cetăţenii oraşului, va fi foarte bine.
Petre, sa fim seriosi ca nu vizitezi doar “obiective” construite special pentru a fi vizitate.
Locomotivele nu au fost construite pentru a deveni muzeu, dar daca merg pe dilema exprimata de tine poti sa te intrebi daca si locomotivele sunt simboluri sau doar constructii industriale.
pastrand proportiile nici Keops nu cred ca se gandea ca mormantul lui va fi vizitate de Petre Dalea desi sunt multi romi care din start isi construiesc palatele pentru a deveni puncte turistice peste cateva sute de ani.
Evident ca sunt simboluri aceste cosuri, sunt simboluri poate neinsemnate dar doborarea lor simbolizeaza incheierea unei etape din viata Resitei.
Da, in 2008 nu erau asa pline retelele sociale ba chiar unele nici nu existau (ma refer la Google+).
ma mir ca pana la urma ai atins subiectul simbol al orasului adica lipsa locurilor de munca, pentru ca despre asta vorbeam eu intr-o postare in care spuneai si acolo ca ne lamentam.
Sper ca ai intels ca nu disparitia acestor constructii este problema ci problema Resitei este disparitia industriei si cel putin pana acum ea nu a fost inlocuita cu locuri de munca ci doar cu plecarea proaspetilor someri la ingrijit batrani prin Austria.
Sper sa nu se ridice un alt supermarket pe locul halelor demolate.
ca tot ai adus vorba de vizitarea in scop turistic, nu cred ca cineva si-a imaginat ca le viziteaza ca pe turnui Eiffel ci eu imi aduc aminte ca pe la niste sedinte de consiliu se discuta ca anumite constructii industriale de la noi sa fie amenajate in scop turistic dar si cum spunea cineva pe Google+ si in scop didactic chiar exemplificand in acele sedinte cu aducerea de elevi din fosta Yugoslavie.
Raman la parerea ca si aceste cosuri au simbolizat existenta industriei pe aici pe la noi.
E parerea ta si o respect si nu trebuie sa te mire faptul ca am atins problema locurilor de munca pentru ca aici traiesc si stiu cum inca supravietuieste acest oras.
Petre, m-am mirat ca dupa cum ai inceput textul si cum ai continuat in cuprins ai ajuns ca in final sa atingi si problema locurilor de munca, adica nu ma asteptam ca dupa randurile de mai sus sa ajungi si la ce ne doare de fapt.
Ce nu mai e nevoie nu are rost sa stea degeaba sa ocupe spatiul doar de dragul de a fi…
Corect ce spui, doar ca simbolul sau poate unii o vad ca nostalgie nu e pentru caramizile din care e facut un turn sau pentru arhitectura nemaivazuta in galaxie ci pentru industria la care erau conectate.
Evident ca nu puteau ramane doar ele in picioare si nefacand parte din niciun proiect de valorificare a fostelor obiective industriale.
Nu cred ca cineva a fost indragostit de ele asa cum ar crede unii mai “rautaciosi” si toti stiam ca acum sunt inutile si tocmai faptul ca au devenit inutile este suparator.
Daca tatal meu ar fi asistat la daramarea lor si ar fi stiut ca vor fi inlocuite cu instalatii moderne ar fi fost foarte fericit ca si-ar fi dat seama ca orasul isi continua viata, ca inca mai sunt locuri de munca.