Termenul de “nursing” se refera la identificarea setului de concepte teoretice si practice bazate pe asistenta holistica de asistenta medicala. Multi sunt asistentii care, incepand cu secolul al XIX-lea, s-au dedicat studierii si crearii teoriilor de asistenta medicala pentru a defini actiunea profesionala, bazata pe interesul pentru intregul fiintei umane si a nevoilor sale.
Printre acesti asistenti s-a distins in Romania doamna Lucretia Titirca. A lasat literaturii de specialitate o carte tehnici de nursing Lucretia Titirca, dar si alte lucrari importante in domeniu. Este vorba despre Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale.
Aceasta carte de nursing Lucretia Titirca, ofera informatii despre tehnici speciale de ingrijire a bolnavului atat pe timpul bolii, cat si in timpul convalescentei, operator si postoperator etc. Nu numai ingrijirea fizica este subliniata in aceasta carte. Asistentul trebuie sa aiba o empatie aparte pentru oamenii aflati in suferinta. Natura specifica a nursingului consta in luarea ca problema centrala a sferei profesionale nu atat a „fenomenului bolii”, cat a consecintelor sale fiziologice, psihologice si sociale, a celor care afecteaza viata de zi cu zi si autonomia persoanei bolnave.
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale dezvoltarii stiintei nursingului, amintit in acest ghid nursing, este reprezentat de dezvoltarea diferitelor concepte care, incepand de la mijlocul secolului XX, au fost traduse in paradigme si teorii ale asistentei. De fapt, astfel de concepte au stat la baza unui numar impresionant de ghiduri nursing si au pus o amprenta importanta pentru performanta fiecarui serviciu.
Este asa-numita metaparadigma a asistentei medicale. Metaparadigma, care inseamna etimologic „dincolo de model” si, prin urmare, contine tot ceea ce este relevant pentru nursing. In aceasta metaparadigma exista patru concepte fundamentale: om/bolnav;
sanatate/boala; mediu / context social; ingrijire medicala.
Revenim la ceea ce spuneam anterior, adica interesul pentru intregul fiintei umane si nevoile sale, pentru modul in care individul traieste si percepe sanatatea si boala.
Diferitele teorii ale nursingului se disting prin diferitele definitii si relatii pe care le dezvolta in jurul si prin aceste concepte fundamentale, pe baza ierarhiei pe care le atribuie.
Recunoscuta universal ca parinte al nursingului modern, datorita intuitiei sale de a aplica metoda stiintifica prin utilizarea statisticilor, Florence Nightingale (1820-1910) si-a concentrat teoria asupra mediului, inteles ca un set de conditii si influente externe care actioneaza asupra vietii si dezvoltarii unui organism, capabil sa previna, sa vindece sau sa contribuie la evolutia bolii. Lucretia Titirca este una din autoarele asemanate adesea cu pioniera nursingului.
Pacientul are un rol pasiv. El trebuie sa se odihneasca si sa depuna cat mai putin efort posibil, in timp ce asistenta (cea care detine rolul activ) trebuie sa puna pacientul in cea mai buna conditie posibila, astfel incat natura sa actioneze. Boala este un proces de reparatie pe care natura il pune in aplicare, iar asistenta si nursingul trebuie sa ii ofere pacientului un mediu sanatos, conceput pentru a promova sanatatea (utilizarea adecvata a aerului, a luminii, a caldurii, curatenie, dieta si liniste).
Nursingul este, in principiu, pentru toata lumea. Si totusi, nu poti practica acesta meserie fara a fi empatic, fara a avea rabdare si fara a pune pasiune. Acestea, alaturi de literatura de specialitate si multa practica, sunt ingredientele necesare unei asistente de succes.
Da-ti cu parerea