Misiunea de salvare a unor căţei a fost un succes până la urmă, dar sînt multe de spus despre această întâmplare. Ştiu că o să rănesc nişte orgolii şi poate o să supăr pe unii/unele, dar îmi asum riscul. Acestea fiind spuse, hai să vă povestesc toată întâmplarea cu misiunea de salvare a acestot 7 căţei şi a mamei lor.
Începutul misiunii de salvare a celor 7 căţei
În timpul plimbărilor, pe care le fac zilnic cu Rocco, căţelul propriu şi personal, am văzut, joi 9 ianuarie 2014, pe malul Bârzavei (râul care străbate Reşiţa) o căţea cu 7 căţei fătaţi destul de recent. Locul în care i-am zărit nu are un acces prea facil, după cum se poate vedea şi în fotografia de mai jos, iar căţeaua părea destul de recalcitrantă … adică a început să mârâie imediat după ce a simţit că m-am oprit, sus pe trotuar, ca să privesc căţeii şi să încerc să-i număr.
Am început să-i duc câte ceva de mâncare, dar nu am reuşit să mă “imprietenesc” cu ea pentru că părea destul de reticentă la contactul cu oamenii … sau poate doar speriată. Pe parcursul zilei de Vineri am dat câteva telefoane încercând să găsesc pe cineva dispus să preia aceşti căţei împreună cu mama lor, dar n-am avut succes aşa că Sâmbătă dimineaţa i-am fotografiat şi am postat un anunţ pe facebook, pe care l-am distribuit şi pe grupurile reşiţenilor. Cam aşa a început misiunea de salvare a celor 7 căţei, misiune de salvare de care nu mă pot declara foarte mulţumit.
Postarea de pe facebook a fost preluată şi redistribuită, au început tot felul de discuţii şi până la urmă a fost găsită o persoană dispusă să preia aceşti 7 căţei şi pe mama lor în plasament temporar, aşa că Luni cineva a rezolvat cu transportul şi a început “organizarea” feisbucistă. Pe la ora 15:30 am cumpărat câteva bucăţele de carne, am luat de acasă o zgardă şi o lesă şi am plecat să întâmpin microbuzul venit să transporte căţeii, apoi am mers împreună la locul faptei, unde ne mai aşteptau câteva persoane.
Am pus ghilimele la organizare pentru că la un moment dat cred că erau 15 persoane acolo, venite mai mult să asiste nu să ajute, sau eventual să ne critice că “traumatizăm” animalele. După o serie de peripeţii şi vreo două ore de stres (care putea fi evitat) atât căţeaua cât şi căţeii au fost puşi în microbuz şi au plecat spre destinaţia temporară de unde peste o perioadă, poate că vor avea norocul să plece în Austria sau Germania.
Vreau să le mulţumesc (într-o ordine total aleatoare) celor care s-au implicat în misiunea de salvare cu toate că o să uit pe careva, dar … eram cam ocupat şi n-am prea avut timp de socializare.
- Viorica Les – chiar dacă viaţa o poartă pe alte meleaguri, a fost printre primele persoane care a redistribuit postarea mea de pe facebook şi nu aiurea, ci chiar la persoane care au putut să ajute.
- Loredana Tudor – pentru că a găsit persoana care să preia în plasament temporar acea căţea, împreună cu cei 7 căţei şi pentru că se implică să găsescă o soluţie pentru o adoptie in strainatate acestor căţei .
- Klodin Badau – pentru disponibilitatea de a îngriji în plasament temporar acei căţei. În galeria lui foto, de pe facebook, puteţi vedea fotografii cu fiecare din cei 7 căţei.
- Judith Calinescu de la Vocea Animalelor Reşiţa – pentru implicare, pentru aducerea lui Mihai, cel care într-un final a rezolvat problema prinderii căţelei şi pentru permisiunea de a folosi fotografiile care ilustrează misiunea de salvare.
- Domnişoarei Mădă Mădălina – cea care, cu mult curaj, s-a strecurat în gaura din zid (de aproape 2 metri adâncime) pentru a recupera ultimii doi căţei.
- Şoferului – care a efectuat transportul de la Reşiţa până în locaţia plasamentului temporar – pentru că a avut răbdare până când am reuşit noi să finalizăm acţiunea de salvare.
- Mihai – hingherul “nemilos” care în final a rezolvat, cu mult profesionalism, problema capturării căţelei.
Nu vreau să le mulţumesc, celor care au venit acolo doar ca să vorbească la telefon, săfacă poze şi să asiste la “spectacol” pentru că mai mult au îngreunat şi încurcat misiunea de salvare, iar păreriştilor de feisbuc, mari “iubitori şi iubitoarelor” de animale, mai mult în mediul virtual, vrea să le dau un mic sfat: “Mai uşor cu pianul pe scări, că se varsă clapele” … pentru că între virtual şi viaţa reală e mare diferenţă dragilor.
Finalul misiunii de salvare
Căţeaua cu cei 7 căţei au ajuns cu bine într-un loc unde vor fi îngrijiţi până când se vor găsi doritori care să-i adopte, indiferent dacă vor fi persoane din ţară sau din strainătate. Personal nu mă interesează discuţiile apărute (pe facebook) între membrii unor ONG-uri locale pentru că scopul meu a fost unul simplu – să încerc să le dau o şansă la viaţă acestor căţei, indiferent de unde vine sprijinul şi până la urmă totul e bine când se termină cu bine, mai ales pentru căţei, iar dacă vom reuşi cu toţii să înţelegem mai repede că “LOCUL CÂINILOR FĂRĂ STĂPÂN NU ESTE PE STRADĂ“, poate că va fi mai bine în România atât pentru oameni cât şi pentru câini.
bravos..important e ca au fost salvate acele suflete..din pacate eu m-am implicat doar prin a-ti distribui postarea..am fost si inca sunt foarte gripat..dar nu ma motivez..gestul tau de a face publica aceasta povestire arata ca mai avem de invatat..felicitari si toate cele bune!
Felicitari din toata inima. Sunt foarte mare iubitoare de animale, in special caini si am salvat nenumarati caini de pe strada, cu relocarea lor in niste familii iubitoare si cu mult timp si bani alocati lor. Te apreciez din tot sufletul atat eu cat si sotul meu , care, de cand a descoperit pozele cu Rocco, te citeste zilnic. Exceptional si la mai mare, ca sa zic asa.
Din partea mea au fost 6 persoane care “au incercat” sa prinda cateaua. Nu este nimeni de vina ca au fost speriati si ca le-a fost frica sa puna mana pe ea. Fata care vorbea la telefon, a fost sora celei care s-a bagat dupa pui in groapa si a vb la telefon cu o doamna care a venit si a incercat sa o adoarma cu gel daca mai tineti minte si din pacate nu a avut nici un efect! Am trimis atatea persoane pentru a nu veni soferul dupa ei degeaba si sa se intalneasca doar cu o persoana incercand sa prinda cateaua. Nimeni nu a stiut cat de fricoasa este acea catelusa, cei care au hranit-o au spus ca nu fuge de om, si ca se poate pune hrana langa ea si mai ales ca se pot lua puii de langa ea, daca era agresiva si-ar fi aparat puii in primul rand. Nu am vrut sa vina hingherii sa o ia pentru ca o mama cu pui nu poate fi tranchilizata, intrebati orice medic veterinar, pt ca dauneaza laptelui acel tranchilizant; la mame cu pui se foloseste latul pt a nu suferi puii, de aceea am insistat sa nu se aduca hingherii si mai ales sa nu ajunga la adapostul primariei ca alfel nu ar mai fi ajuns intr-un foster! In foster cainii ar trebui mai intai vaccinati pt ca un foster are mai multi caini si pisici care s-ar putea imbolnavi din cauza cainelui nou venit. Daca ar fi ajuns la adapostul public ar fi putut lua microbi si de acolo sa fi ajuns la foster impreuna cu ei… iar atunci fosterul nu mai accepta un caine nevaccinat! Fiind acolo unde a fost singura cu puii sunt putine sanse sa fi adus cu ea alti microbi ce se gasesc in adapost (raie, jigodie, parvoviroza).
Vreau sa felicit pe toti participantii care au ALES sa iasa la minus grade afara si sa PARTICIPE la aceasta activitate, in conditiile in care o optiune mult mai tentanta ar fi fost sa stea acasa pe facebook, la caldura, cu un ceai fierbinte de mentă.
În această listă, din păcate, nu intri şi tu domnule Dalea, datorită gestului de … de a face diferenţieri şi liste nominale cu cine consideri tu ca a pariticpat şi cine nu. Faptul că ai cumpărat două bucăţi de carne şi ai chemat organizaţia asta să vină să-ţi ia câinii din cartier nu îţi dă dreptul să alegi tu cine a ajutat şi cine nu.
Habar nu ai cine s-a ocupat cu organizaţia şi cine a fost chemat să ajute, dar de când există internetul … … … a descoperit că are o părere şi ţine neapărat să şi-o spună.
Draga Razvan
– Cele minus grade erau cu +, PLUS 13 mai exact.
– Cainii nu erau ai mei.
– La mine pe blog pot sa nominalizez pe cine vreu, cand vreau fara sa dau socoteala unuia sau altuia.
– Nu te-a obligat nimeni si nimic sa-mi citesti parerea.
Multumesc pentru apreciere dar tot meritul il aveti voi, cei care ati fost acolo si ati ajutat bietii catei. Adevarati eroi! Trebuie sa ne spunem mai des cuvine frumoase unii altora si asa noi devenim mai buni. Promit sa ajut la imbunatatirea societatii romanesti indiferent de feedback. Stiu cum iubiti cateii, aveti un catel minunat. Si eu iubesc cateii, sunt suflete minunate.Locul cainilor fara stapan nu este pe strada si de aceea trebuie ingrijiti cu ajutorul asociatiilor si dati spre adoptie indiferent de provenienta.
eu mă bucur pentru aceşti câini. este însă trist când apar discuţii fără rost.
felicitări!
Ai făcut un lucru bun. Nu toată lumea ţi-a înţeles demersul, cred.
Frumos! Felicitări Petre! Ador să citesc astfel de articole în care există finalitate.
Bravo Petre … eu din pacate fac misiuni mai mici .. mai personale …. de 3 saptamani ma chinui sa salvez o mata mica pe care am gasit’o aruncata in curte. Pana acum …. operatie la o labuta pe care o avea ranita si cu o infectie uriasa … deparazitare … si tentative de a o invata sa manance. E spre bine … ma asteapta nota de plata la veterinar …. dar sper sa fie ea bine ca o tin eu pe langa alte 2.
Cine vrea sa salveze vreun catel sau orice animal … poate sa o faca … nu doar sa se prefaca.
La mai multe Petre! 😉
P.S. Ca un sfat prietenesc:
Petre, nu mai cenzura din prima nimic din ce spun oameni, chiar daca este negativ, fara ca tu sa vi cu argumente clare ce sa le contrazica opinia. Este un mediu privat … asta inteleg … insa nu confunda asta cu o dictatura. 😉
In rest … ca cine a facut ca cine nu a facut ca cine merita ca cine nu e mai putin important … eu unul ma bucur ca niste oameni nu si’au uitat menirea pentru care au fost lasati pe pamant si anume: sa aiba grija de pamant si vietuitoarele lui. Daca sunt unii (indiferent) care fac asta pentru publicitate … ii rog sa o faca in continuare … dar nu doar pentru asta.
Multumesc de sfat, dar nu i-am cenzurat opinia ci doar unele cuvinte care nu-si au locul intr-o conversatie.