Bilanţ 2014 sau Daruri pentru suflet II

Bilanţ 2014

Această postare este continuarea articolului Daruri pentru suflet. În acest an am ales să fac un altfel de bilanţ, să evidenţiez mai mult articolele despre întâmplări sau evenimente la care mi-a făcut plăcere să particip şi să nu mai contabilizez numărul de articole, numărul de comentarii sau locul în diverse clasamente. După cum am scris şi în prima parte a bilanţului:

Pe parcursul anului 2014 am reuşit să-mi fac câteva daruri de suflet … poate nu suficiente, poate era loc de mai multe daruri de suflet, dar dacă fac o scurtă retrospectivă mă declar mulţumit.

Bilanţ 2014 – partea a II-a începe cu mutarea blogului şi schimbarea temei operaţiune care a avut loc spre finalul lunii februarie şi de care sunt tare mulţumit.

Continuăm acest bilanţ cu “Happy in Reşiţa” despre care, pănă să-l cunosc pe Sabin Dorohoi, nu am avut o părere extraordinară, dar după ce am reuşit să însoţesc echipa la câteva filmări (unde am cunoscut şi alţi oameni extraordinari) am început să apreciez acel proiect.

Cu toate că nu ştiu prea multe motive pentru care reşiţenii să fie fericiţi în această perioadă, nu cred că realizatorii videoclipului „Happy” în Reşiţa vor duce lipsă de candidaţi şi cred că e nevoie şi de astfel de acţiuni pentru a ne mai descreţi frunţile şi a mai uita de problemele zilnice.

La filmările pentru Happy în Reşiţa l-am cunoscut şi pe Flaviu Cernescu, un om puţin mai altfel şi căruia i-am luat un interviu pentru că, chiar face nişte chestii interesante. Întâlnirea dintre Flaviu Cernescu şi regizorul Sabin Dorohoi a fost de bun augur pentru că atunci s-au pus bazele unui alt proiect, la care sunt partener media. E vorba de filmul documentar “Transylvania Dragon” film pe care îl realizează Sabin Dorohoi şi-l are în prim plan pe Balaurul din Banat Flaviu Cernescu.

 Transylvania Dragon va fi un film documentar de 52 de minute despre turism şi sport extrem, dar şi despre perseverenţa urmăririi unui vis şi transformarea lui în realitate. Balaurul Flaviu Cernescu – Transylvanian Dragon – împreună cu regizorul Sabin Dorohoi îşi propun să ne arate locuri şi oameni din Transilvania şi din Banat dintr-o perspectivă cu totul inedită – de la „înălţimea” roţii unui monociclu sau de pe coarda de slack-line.

Un alt dar de suflet, care trebuie inclus şi în acest bilanţ, a fost reîntâlnirea cu o frumoasă zonă a Banatului Montan, reîntâlnire prilejuită de “Cheile Nerei Mountainbike Race 2014“.

Cheile Nerei Mountainbike Race 2014  a fost un eveniment organizat, în 14 Iunie,  de Kiwanis Timișoara şi Asociaţia Sportivă „Cheile Nerei” cu sprijinul Consiliului Județean Caraș-Severin – a fost un concurs de mountainbike, adresat tuturor bicicliştilor amatori, de orice vârstă, organizat pentru o mai bună promovare turistica a unei arii protejate – Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa.

O alta etapă a acestui bilanţ o constituie „Mercenaries War”, războiul disputat la Reşiţa 🙂

Duminică 8 Iunie, Clubul Sportiv de Airsoft D.T.M. Reşiţa (Divizia Tactică de Mercenari) a organizat un eveniment de tip MilSim, pe teren forestier, numit „Mercenaries War” la care au fost invitaţi şi combatanţi de prin alte părţi

Alte daruri de suflet din acest bilanţ au fost două întâmplări muzicale. 1- Reîntalnirea, de această dată la Reşiţa, cu prietenul Marius Matache şi cu muzica lui.

Marius Matache a ajuns în sfârşit şi pe la Reşiţa şi am fost bucuros că l-am putut reîntâlni şi asculta live din nou. S-a întâmplat în 27 noiembrie 2014,  la o seară pusă la cale de Dorian, un alt pasionat de muzică, seară denumită „Omul cu chitara”. Aceste întâlniri între diferiţi oameni, chitările lor şi public sânt găzduite la un bar din Reşiţa numit „Loc Lejer„.

Şi 2 – faptul că Cristian Buică a reuşit în 2014 să scoată un nou album de muzică folk pe care, cu mult drag, am reuşit să-l cumpăr.

Tot în acest an (2014) l-am descoperit întâmplător pe Timotei Rad, un frumos nebun care şi-a propus să facă „Înconjurul lumii cu autostopul”. Aventurile lui continuă pentru că după ce la sfârşitul anului a reuşit să ajungă la capătul lumii, acum îşi continua calatoria cu autostopul prin America de Sud. Citiţii blogul, citiţii peripetiile şi poate că îl veţi ajuta sa înconjoare lumea cu autostopul.

Acum la întors, am timp  să mă pierd printre localnici şi să gust nebunia vieţii mult mai bine. Şi e fantastic! Singurul lucru care m-ar putea omorî pe Drumul Oaselor e fericirea!!! JUR! Nu fabulez! Cât e de ironic şi de relativ totul! Ce ţeapă dai morţii dacă crapi de fericire!

Am lăsat pentru finalul acestui bilanţ darurile de suflet care se numesc Reşiţa Locomotives. În 2014 am reuşit să-i însoţesc la trei meciuri oficiale – toate trei disputate la Timişoara, unul dintre ele fiind de fapt finala Campionatului Naţional de Fotbal American 2014. După pierderea finalei şi despărţirea de echipa din Timişora (în componenţa căreia sportivii de la Reşiţa au activat doi ani şi au ajuns de două ori până în finala campionatului) echipa Reşita Locomotives a decis că e timpul să-şi încerce norocul  în viitorul Campionat pe cont propriu. În vederea înscrierii în noul campionat a trebuit să joace două meciuri amicale: unul l-au disputat şi l-au câştigat la Bucureşti şi pe cel de-al doi-lea l-au pierdut la Reşiţa, acesta fiind şi primul meci de fotbal american disputat vreodată la Reşiţa.

Pentru că m-am implicat în promovarea primului meci de fotbal american disputat la  Reşiţa vreau să le mulţumesc concetăţenilor din presa locală, care au scris despre acest eveniment precum şi celor care au fost prezenţi la meci, au făcut fotografii, au filmat şi au scris articole interesante după încheierea meciului.

Celor de la Reşiţa Locomotives le doresc mult succes în CNFA 2015 şi în măsura posibilităţilor şi a timpului disponibil îi voi mai sprijini aşa cum am facut-o încă de la prima preselecţie organizată în octombrie 2012.

Îmi doresc ca în 2015 să adun şi mai multe daruri pentru sufletul propriu şi personal ca să am ce scrie şi în următorul bilanţ 🙂 .