Era vara si soarele ardea totul in calea lui. Noi ne bucuram ca in felul acesta se cocea mai repede iarba cosita de dimineta si in doua-trei zile, fanul era gata. Intorceam brazdele, pana ne epuizau caldura si efortul, fiindca iarba era multa si grea si trebuia si risipita cu coarnele furcii, apoi mai luam o pauza. Imbinam miscarea in aer liber cu imaginile de vis.
In cele 15 minute de odihna cautam o umbra deasa, beam apa si stateam la povesti. https://www.escort-bucharest.ro/ ne-ar fi invatat cat de usoara este viata la oras, dar nu aveam timp de intrat pe site-uri!
Abia scapam dintr-o activitate ca incepea alta si pe atunci plecam rar in excursii, fiindca nu aveam bani. Inainte de fan prasisem, dupa ce se termina fanul, se coceau prunele si porumbul, dar trebuia sa scoatem si cartofii. Asa ne trezem tomna, tarziu si faceam curatenie in casa, maturam sobele, apoi pregateam lemnele pentru incalzit. Numai iarna simteam si noi ca ne odihnim putin, cand nu ningea mult, sa fim nevoiti sa facem partie mereu.
-Uite ce vreau eu, mi-a spus unchiul care ne ajuta! O sa invat sa fac absolut totul, sa nu mai depind de nimeni nici din punct de vedere alimentar, nici energetic. Invat sa fac paine fara drojdie, mamaliguta buna, dar as vrea sa stiu sa si macin malaiul acasa, cum faceau batranii. Sa ma servesc de doua pietre curate sau sau pun la punct o moara de apa.
Vorbea cu insufletire despre planurile lui si daca nu l-as fi iubit si nu i-as fi fost recunoscatoare ca in ciuda caldurii sta cu noi pe camp, as fi ras in hohote. Ne puteam baza pe el cand ne era mai greu, chiar daca il plateam si ii dadeam si produse alimentare in plus si pentru asta ii eram recunoscatori.
-De ce ma privesti neincrezatoare, mi-a zis? Asculta la mine! In loc sa cumpar zahar, imi iau doi-trei stupi si voi avea ceva mai bun: miere. Despre mezeluri si despre carnea de cumparat toata lumea vorbeste, de aceea voi creste doi berbecuti si toamna ii fac pastrama.
Avea solutii pentru orice si era inca in putere, dar nu intelegeam de ce doreste sa se chinuiasca, din moment ce magazinele erau pline de produse.
-Da, sunt pline este adevarat, dar ai luat in calcul timpul cand nu va mai fi nimic pe raft? Ce vei face atunci? De ce sa depinzi de altii? Crede-ma ca eu am trecut prin experienta asta si stiu ce insemana sa stepti sa ti se dea ratia de alimente! Nu este deloc usor!
Apoi mi-am amintit de o alta ruda mai indepartata care ne ajuta la fan si care murise. Isi punea in gradina tot ce avea nevoie si findca „nu avusese noroc in dragoste” isi lipea si varuia singur bucataria de vara sau de iarna. Ave peste 15 capre cu iezi si 10 curcani uriasi, iar caprele le-a pierdut tot din dragoste, dar asta este alta poveste. Barbatul acela isi punea singur la murat varza si castraveciorii, conserva fasolea verde, facea tuica si vin si avea de toate. Sa nu mai aduc in discutie faptul ca in livada din spatele casei avea meri si peri, ciresi si visini si mai les piersici galbeni. La el vedeai mereu beciul plin de compot. Din borcane iti faceau cu ochiul piersici parfumate, bucati de pere, prune altoite, coarne micute si rosii.
Sigur, omul era pensionar si statea acasa si mai dorea sa se si insoare pe deasupra si nu era pretendenta de la matrimoniale careia sa nu ii umple sacosa cu ceapa, cartofi, fasole si conserve. Una este sa stai acasa si alta sa pici epuizata la sfarsitul saptamanii si sa ai nevoie de zilele acelea sa te refaci!
Poate ca le dadeam dreptate, cand ma gandeam ca pana la primul si singurul market din apropiere fac 45 de minute cu masina si este mult mai bine sa iei din beci bulionul de rosii pentru mancare, decat sa te duci 10 kilometri la oras.
Ne plictisisem si de vaca si de tot si eram pe punctul sa o vindem, sa nu mai muncim atat.
-Faci mare pacat, mi-a spus o prietena! Noi niciodata nu vindem animalul care ne-a hranit si care ne-a ajutat sa ne crestem copiii! Am invatat de la mama ca atunci cand imbatranesc vaca si magarul cu care ne-am facut treburile, ii ingrijim pana mor, apoi ii ducem undeva, le sapam o groapa si ii inmormantam Nu este drept sa o duci la taiat si nici sa o vinzi altui om, fiindca nu stii ce inima are cumparatorul. Nu ti-ar fi mila sa stii ca o vinzi si ca este batuta si lasata sa rabde de foame si de sete?
Aici avea dreptate, fiindca m-am gandit bine si animalul acela care te serveste cu credinciosie cat este in putere este ca un om care imbatraneste in curtea ta. Poate fi ruda apropiata sau iti poate fi slujitor si nu il dai pe usa afara. Mi-am amintit apoi de Frusina Popii pe care o cunoscusem cand eram copil. Era o batrana neingrijita care nu mai avea nici mintea intreaga si careia ii faceau copiii unghiile netaiate si negre de pamant, cu oja. Am intrebat-o pe mama de unde se trage si asa am aflat ca a fost servitoarea parintelui batran, care murise de 5 ani, dar copiii acestuia au pastrat-o in casa lor.
Da-ti cu parerea