Daruri pentru suflet şi bilanţ pe 2014

Daruri pentru sufletul propriu şi personal trebuie să-şi facă fiecare cât de des poate. Până să aştepţi să-ţi facă daruri alte persoane, mai bine te îngrijeşti să-ţi faci singur câteva daruri de suflet. Majoritatea atunci când alegem să le facem daruri celor apropiaţi ne gândim la diverse bunuri materiale care credem noi ca le sunt necesare sau le vor face placere, dar la sufletul propriu şi personal, de cele mai multe ori, trebuie să ne gândim singuri şi asta nu doar în luna Decembrie, supranumită Luna Cadourilor, ci pe tot parcursul anului. Indiferent cât de ocupaţi suntem e bine, ca măcar din când în când, să ne facem mici daruri pentru sufleţelul nostru.

Pe parcursul anului 2014 am reuşit să-mi fac câteva daruri de suflet … poate nu suficiente, poate era loc de mai multe daruri de suflet, dar dacă fac o scurtă retrospectivă mă declar mulţumit. Despre unele din aceste daruri de suflet am scris la vremea respectivă iar despre celelate vă spun acum.

Daruri pentru suflet în 2014 – Lansări de cărţi + expo

Unul din primele daruri a fost participarea la lasarea cărţii “Bucătărind cu Uica prin Banat”  scrisă de Mihai T. Ioan. Pe Uica Mihai l-am reîntâlnit prin vară la Lugoj şi preţ de o bere a stat să depănăm amintiri desore Reşiţa şi nu numai.

Dacă tot am început seria de daruri cu o lansare de carte, o să amintesc, chiar dacă nu respect cronologia, de participarea la lansarea cărtii lui Matei Mircioane “Epopeea lui Ghimes”, o carte interesantă despre începuturile “cetăţii de foc” a Reşiţei şi despre perioada de început a revoluţiei de la 1848.

Epopeea lui Ghimes ne trimite din start la străvechiul poem sumerian, dar nu se sfieşte să calchieze inteligent pasaje din scrierile homerice, din Biblie, să pună la bătaie expresivitatea documentelor de epocă, să stoarcă seva unor semnificaţii în răspăr din basme şi balade.

Participarea la vernisajul unei expoziţii de pictura, la care a expus si amicul Bogdan Piperiu, este un alt moment pe care îl includ în categoria de daruri pentru suflet pe care am reuşit să mi le fac în 2014.

O să închei această seria de daruri cu participarea la lansarea cărţii fostului coleg şi colaborator Daniel Botgros –“Jurnalismul Simbiotic – Democratizarea informaţiei sau dispariţia mesajului” carte în care jurnalistul Daniel Botgros face o radiografie a transformărilor prin care a trecut şi încă trece presa tradiţională.

 Daruri pentru suflet din domeniul fotografiei

Aş începe seria de daruri pentru suflet din acest domeniu cu expoziţia de fotografie organizată la Reşiţa de prietenul Flavian Săvescu şi aş continua cu participarea la o altă expoziţie de fotografie, dar de această dată la Oţelu Roşu. “Vinovat” şi pentru această expoziţie a fost tot Flavian Săvescu. Bucuria mea a fost tripla pentru că mergând la Oţelu Roşu m-am oprit în drum ca să admir “Tunelul Iubirii” iar la expoziţia lui Flavian l-am cunoscut în carne şi oase nu doar virtual şi pe Florin Avramescu, descoperitorul acelui loc minunat.

Tot la daruri pentru suflet din domeniul foto trebuie să includ şi participarea la workshopul de fotografie, organizat de fotograful  Toma Bonciu în Cheile Nerei, workshop unde am cunoscut câţiva oameni minunaţi şi am revăzut peisaje mirifice.

Participarea la Kirwaiul pemilor de la Gărâna o includ tot în categoria de daruri pentru suflet mai ales că, cu o mică parte din fotografiile realizate atunci am participat la o expoziţie colectivă de fotografie organizată la Forumul Democrat al Germanilor din jud. Caraş-Severin.

Alte daruri pentru sufletul meu au fost şi articolele pe care le-am scris pentru promovarea unor prieteni pasionaţi de fotografie: articolul despre Flavian Săvescu, Florin Avramescu şi Ovid Teodoriu.

Tot la daruri pentru suflet o să includ şi faptul că de Ziua Muntelui am surprins în câteva imagini prima zăpadă de pe muntele Semenic alături de un alt bun prieten, pasionat şi el de fotografie, Ciprian Floare, despre care sper să scriu un articol mai amplu cât de curând.

Şi o să închei sesiunea de daruri pentru suflet din domeniul fotografiei cu povestea premiului câştigat la un concurs de selecţie de fotografii pentru calendarul România Frumoasă 2015.

Despre celelalte daruri pentru suflet pe care am reuşit să mi le fac pe parcursul anului o să scriu în partea a doua a bilanţului pe 2014.

Aroganţă de final 🙂

Este final de an şi e moda “rezoluţiilor” aşa că vă anunţ că rezoluţia mea pentru anul 2015 este mai mare decât cea Full-HD (1920×1080 pixeli) … poate 2K (3.840×2.160 pixeli) sau poate chiar 4k  (4.096×2.160 pixeli). Precizez că pentru anul viitor încă nu mă gândesc la o rezoluţie 8K (7.680×4.320 de pixeli)  🙂 .