Fotografii editate sau nu ?

Fotografii editate sau nu ? –  sau cât de mult putem interveni în postprocesarea imaginilor digitale. Opoziţia unora faţă de editarea / postprocesarea imaginilor poate veni din mai multe direcţii : 1- din partea celor care spun, din diverse motive,  că imaginile trebuie sa fie aşa cum au ieşit din aparatul fotografic; 2 – din partea celor care deşi ar vrea să intervină asupra imaginilor nu se prea descurcă cu programele de editare; 3 – din partea celor care au apucat să lucreze pe film şi care au uitat 🙂 cum manipulau imaginea alb/negru.

Fotografii editate pe film

Sînt un “dinozaur” care a făcut înainte de 1990 fotografii pe film. Am început cu alb/negru şi apoi de prin 1984 color până prin 1991 … după care a urmat o pauză mult prea lungă în relaţia mea cu fotografia. Postprocesare se făcea şi atunci şi chiar destul de mult. Se intervenea asupra rezultatului final începând de la developarea filmului şi apoi se făcea editare la trecerea imaginilor pe hârtie, plus retuş atunci când era nevoie (la portrete mai mult).

Artiştii acelor vremuri erau cei care făceau retuş direct pe negativele de format mai mare (6×9 cm sau 6×6 cm.), dar meseriaşi erau şi cei care făceau retuş cu creionul pe hârtia fotografică (se foloseau creioane cu mine de diferite durităţi). Inclusiv alegerea tipului de hârtie, pe care se scotea pozitivul, reprezenta tot un fel de postprocesare pentru că o hârtie lucioasă releva toate imperfecţiunile tenului pe când o hârtie de tip raster îndulcea un pic imaginea şi micile imperfecţiuni dispăreau.  Se putea jongla cu concentraţia soluţiilor pentru developarea pozitivelor, se făcea solarizare, se decupau şi atunci imaginile … etc.

Diferenţa o făcea faptul că atunci se gândea mult mai mult fiecare imagine pentru că erai limitat de un film cu 24 sau 36 de poziţii şi de costul materialelor pentru prelucrare. Ma refer la acele fotografii care putea ridica pretenţii de artă şi nu la obişnuitele fotografii de concediu. Acum mulţi declansează de sute sau mii de ori (în funcţie de mărimea cardului din aparat) sperând că poate vor fi surprins un cadru bun sau se bazează mult prea mult pe postprocesarea imaginilor crezând că doar din editare o să scoată fotografii bune.

Ca să se înţeleagă mai bine ce însemna ” fotografii editate” în epoca filmului argentic o să dau un exemplu cât se poate de banal. La fotografia de nuntă una din cele mai grele situaţii era fotografierea mirelui îmbrăcat în costum negru şi a miresei îmbracată în rochie albă. Dacă în momentul executării fotografiei nu prea erau multe variante (noroc că filmul fotografic avea un interval dinamic destul de mare), după developarea filmului, la prelucrarea pozitivului, începea “editarea” acelor fotografii. Acea editare foto însemna subexpunerea mirelui şi supraexpunerea miresei pentru a avea în final fotografii cât mai reuşite.

Prin subexpunerea mirelui se obţinea un costum aproape negru, dar la care se mai distingeau detaliile, iar prin supraexpunerea miresei se obţinea o rochie cât mai albă, la care să se distingă cât se putea de bine modelul de pe materialul rochiei. Ca să se obţina toate acestea, fără a influenţa în mod negativ nuanţa tenului de pe feţele celor doi, era nevoie de confecţionarea unor măşti de diferite forme, cu care să fie acoperite zonele care trebuiau subexpuse, pentru a lasă cât mai mult timp lumina să ajungă pe zonele care trebuiau supraexpuse. Aceste măşti nu se ţineau fix ci trebuiau mişcate în plan vertical sau orizontal /circular pentru ca să nu apară în fotografii treceri abrupte de tonalitate.

Fotografii editate pe digital

La un scurt şi ad-hoc workshop de editare foto, la care am participat în cadrul evenimentului Fotogenica 2013, a fost ridicată problema editării / postprocesării fotografiilor de către Toma Bonciu, lectorul care ne-a vorbit despre câteva tehnici de editare zonală în Photoshop comparând postprocesarea fotografică cu diverse tehnici de realizare a unor tablouri celebre. Un mic exemplu despre cum arată o editare/postprocesare a unei imagini cu un peisaj puteţi vedea în acest videoclip realizat de Toma Bonciu, videoclip în care vorbeşte despre câteva din editările de bază  ale unei fotografii de peisaj folosind programul Adobe Lightroom.

Nu sînt împotriva postprocesării imaginilor digitale, dar sînt împotriva transformărilor radicale nesemnalizate corespunzător şi nu-mi plac cei care nu recunosc că au în portofoliu fotografii editate şi mai ales nu-i apreciez pe cei care exagerează cu editarea doar pentru că se pricep şi pot,  fără a aduce vreun mare plus din punct de vedere estetic în respectivele fotografii. 

Dacă tot ai un aparat foto digital şi tragi RAW, e păcat să nu încerci să îmbunătaţeşti fotografiile cu un pic de postprocesare (se poate face editare şi pe JPEG nu doar pe RAW). Senzorii aparatelor fotografice digitale încă nu reuşesc să acopere dynamic range-ul ochiului uman sau al filmului clasic aşa că putem da imaginilor noastre un pic de ajutor printr-o editare care să pună în evidenţă ceea ce ne-a făcut să apăsăm declanşatorul aparatului de fotografiat. Dacă totul este făcut cu atenţie şi bun simţ, vor rezulta fotografii plăcute ochiului şi apreciate de privitori.